Tulburarea Evitantă în Copilărie: Manifestări, Factori de Risc și Intervenții Psihologice

Tulburarea evitantă nu este despre voință slabă sau timiditate „exagerată”. Este un mod în care copilul se protejează de un mediu perceput ca periculos. Cu blândețe, răbdare și sprijin profesionist, putem ajuta acești copii să iasă din carapacea fricii și să descopere bucuria de a fi împreună cu ceilalți.

Semne care ar trebui să ne atragă atenția

• Se retrage când sunt și alți copii în jur

• Refuză să participe la jocuri de grup

• Se teme să vorbească cu adulți necunoscuți

• Plânge sau somatizează înainte de evenimente sociale

• Refuză să meargă la școală sau la petreceri

• Se rușinează exagerat când greșește ceva

În practica psihologică curentă, profesioniștii întâlnesc frecvent copii care prezintă dificultăți în interacțiunile sociale, evită contactul vizual, par temători în situații noi și se retrag din activitățile de grup. Aceste comportamente pot indica o tulburare de tip evitant, un fenomen clinic ce necesită o analiză atentă, chiar dacă nu este recunoscut ca diagnostic distinct în sistemele de clasificare actuale.

Copiii cu tulburare evitantă prezintă:

• Evitarea constantă a contactelor sociale și a situațiilor care implică evaluare (ex. prezentări, testări orale).

• Teamă marcată de respingere, ridiculizare sau critică.

• Atașament excesiv față de adulți de încredere și refuzul de a interacționa cu persoane necunoscute.

• Manifestări somatice ale anxietății (dureri de stomac, greață) în contexte sociale.

Aceste comportamente afectează adaptarea școlară și dezvoltarea abilităților socio-emoționale.

Diagnostic diferențial

Este esențială delimitarea acestei tulburări de:

• Tulburarea de anxietate socială: cuprinde frica de umilire în contexte sociale, dar cu funcționare socială variabilă în funcție de familiaritatea contextului.

• Tulburarea de spectru autist: implică deficite persistente în comunicarea socială și modele comportamentale restrictive, repetitive.

• Mutismul selectiv: tăcere marcată în anumite contexte sociale, dar cu vorbire adecvată în alte situații.

Concluzii

Tulburarea evitantă în copilărie nu trebuie ignorată sub pretextul „timidității firești”. Lăsată netratată, aceasta poate evolua spre tulburări de personalitate evitantă, depresie sau anxietate generalizată în adolescență și viața adultă. O evaluare psihologică riguroasă și o intervenție timpurie multidisciplinară pot schimba semnificativ traiectoria dezvoltării copilului.

Dacă nu dorești să descarci aplicația, aștept să îmi scrii pe adresa de e-mail de mai jos și iți voi răspunde în cel mai scurt timp posibil. 

contact@iuramoldovanelena.ro

Tel. 0727639626

Iura-Moldovan Elena Cabinet individual de psihologie

RUP 30587 - CIP 1CJ14860

CIF 50126278

Localitate Beclean

Jud. Bistrița-Năsăud